”Trăim vremuri în care timpul nu ne mai ajunge, oamenii de încredere dispar, prietenii devin necunoscuți, goana după bani ne separă, iar frumusețea vieții pentru cei mai mulți oameni se pierde cu fiecare zi ce trece…”

Aseară propriul meu tată a postat pe Facebook aceste cuvinte, am rămas surprinsă fiindcă el nu este un filozof, ci este un om simplu ca mulți alții, care încearcă să țină pasul cu ritmul alert, stresant și aproape inuman al vieții din lumea de azi. Totuși, dacă el a observat acestea și a simțit că trebuie să spună și altora, atunci probabil că situația a devenit îngrijorătoare pentru noi oamenii în general…

Într-adevăr, știm cu toții aceste lucruri, dar pe zi ce trece le ignorăm din diverse motive fără să realizăm că lumea în care trăim pare că se aseamănă cu un tren ce se îndreaptă spre o prăpastie adâncă…

Sunt mulți oameni care ar dori să schimbe Lumea în bine. Oare ar fi chiar atât de greu să putem face aceasta?

Voi ce credeți?

Un lucru e sigur, dacă urmăm îndemnul lui Gandhi, ar fi mult mai ușor.

”Trăim vremuri în care timpul nu ne mai ajunge”

Aceasta e senzația! Oare s-a micșorat ziua? Sau mi se pare mie. Voi ce simțiți?

Percepția  oamenilor în ultimii ani este că, ziua se scurge mai repede și nu mai avem timp să facem tot ce ne-am propus. Specialiștii au emis o teorie fantastică despre scurtarea timpului.

Geofizicienii contemporani consideră că Rezonanţa Shumann este adevărata bătaie a inimii planetei noastre. Ei au concluzionat că există o relaţie directă între accelerarea ritmului acesteia şi percepţia omului conform căreia timpul trece mai repede. Timp de mii de ani, Rezonanţa Shumann a avut valoarea constantă de 7,8 Hz însă, începând din 1980 s-a constatat o accelerare rapidă. Astfel, s-a ajuns ca în zilele noastre Rezonanţa Shumann să aibă valoarea de 12.5 Hz, consecinţa directă fiind că 24 de ore actuale corespund cu 16 ore reale, în termenii timpului terestru.

”Oamenii de încredere dispar, prietenii devin necunoscuți”…

 Se spune că încrederea se câștigă greu și se pierde ușor. Aceasta se întâmplă tocmai fiindcă oamenii nu mai au încredere unii în alții, deoarece în ultimul timp oamenii cinstiți și corecți se întâlnesc tot mai rar. Trăim într-un cerc vicios, în care lucrurile ce contează cu adevărat în viață sunt ignorate și devalorizate, iar prietenia adevărată a devenit o piatră prețioasă tot mai rară.

De obicei, prietenia este văzută ca fiind acea relație caldă și plăcută care ne dă încredere în noi, ne dă curajul să acționăm în unele momente mai dificile. Prietenia este acea oază pe care o căutăm când suntem lipsiți de putere și speranță. Este acea lumină când nimeni nu ne înțelege.  Prietenia adevărată este ceva profund, însă în zilele noastre prietenii adevărați sunt din ce în ce mai rari, iar mulți ”prieteni” sunt de interes și de suprafață. Deși unii cunosc proverbul din bătrâni ”Prietenul la nevoie se cunoaște”, în lumea de azi de fapt se întâmplă pe dos. La nevoie mulți prieteni devin necunoscuți…

Maestrul Octavian Paler a surprins exact aceste detalii despre relațiile interumane din lumea modernă:

” Avem timp pentru toate…
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine…
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem…
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta… murim.

Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi
Am învățat că nu contează CE ai în viață Ci PE CINE ai…
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi…

Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată…

Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții
Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii…

Astfel și Dalai Lama ne îndeamnă ca un părinte drag, să ne deschidem inima către ceilalți:

”Frumusețea vieții pentru cei mai mulți oameni se pierde cu fiecare zi ce trece…”

Din păcate, tot mai mulți oameni sunt dezamăgiți de viață, de tot ce se întâmplă, ei au pierdut bucuria vieții, încrederea într-un viitor mai bun, ei nu mai trăiesc cu adevărat, doar supraviețuiesc mecanic de la o zi la alta, privind nostalgici spre trecut, cu gândul că ”înainte era mai bine”.

Este o iluzie… înainte era la fel, chiar de la Adam și Eva încoace 🙂 … depinde foarte mult cum privești lucrurile.

Iată un exemplu, cum era lumea acum 170 de ani în vremea lui Alexandru Vlahuță, putem vedea chiar din scrisoarea către fiica sa, Margareta. Scisoarea este de fapt un mesaj peste timp către omenire… Să savurăm împreună farmecul acelei epoci din textul cu iz arhaic:

”Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… atâţia cât merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastra şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrăţisez cu drag, Alexandru Vlahuţă”

Și totuși există o speranță…

Chiar Apostolul Pavel ne spunea acum 2000 de ani:

Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare dintre toate este IUBIREA”.

De aceea, pentru a evita căderea în capcana depresiilor, esențial este să ne amintim că frumusețea vieții constă în tot ceea ce ne înconjoară, în tot ceea ce ni se întâmplă. Uneori atunci când ne dăm voie să ne observăm, descoperim despre noi că suntem focalizați pe evenimente din trecutul nostru pe care le regretăm, sau suntem îngrijorați de viitor.

Se mai întâmplă, dar este foarte important să ieșim din aceste stări și să ne focalizăm pe lucrurile prezente din viața noastră.

Astfel, descoperim cu uimire cum suntem înconjurați de lucruri minunate, de oameni minunați. Lumea care ne înconjoară este un miracol. Viața însăși este un miracol și merită să ne bucurăm de ea  din plin, să mergem înainte cu iubire, să ne deschidem inima către ceilalți oameni.

Prin urmare, e vorba mereu de alegerea ta… Viața ta este viața ta… cunoaște-o cât timp o ai… Universul îți oferă șanse… iar zeii așteaptă să se bucure de tine…

Inima care râde

“Sensul vieţii este să îi dai sens.” Mircea Eliade"Viaţa nu se explică, ci se trăieşte…” Luigi Pirandello"Dă tot ce ai mai bun în tine, întrucât totul din viaţa ta îţi aparţine numai ţie." Ralph Waldo Emerson

Posted by Live A Good Life on 5 Septembrie 2017

Se spune că ”dacă vrei să schimbi lumea în bine, să începi cu tine însuți”. În felul în care decurg lucrurile în ziua de azi, oare cum va arăta lumea Noastră peste câțiva ani? Vestea bună este că, realitatea pe care o trăim este creată de noi toți zi de zi, de aceea și direcția spre care se îndreaptă lumea de azi poate fi schimbată. Din fericire Viitorul încă nu este scris și depinde de noi toți din ce ingrediente preparăm acest Viitor. 🙂

În stanga – imagine din viitor / În dreapta – Valencia în prezent
Cum ar fi Paradisul pe Pământ? Imagine din Filmul ”Nosso Lar”

Tu cum îți dorești să fie lumea în care trăiești? Ai vrea să fie altfel, decât este acum? Crezi că se poate schimba ceva? Dar cum?

Aștept răspunsul Tău… Până atunci Zile Senine și Fericite îți doresc! 🙂

(Visited 102 times, 1 visits today)
Please follow and like us:
Author

Graduated PR and Tourism, with a desire to explore every corner of this world. I'm traveling at the speed of love, choosing to live in a frequency of unconditional love.

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

error: Content is protected !!