Acolo unde Carpații întâlnesc Dunărea

Printre cele mai frumoase locuri din România, încărcate de legendă și istorie, se numără și Defileul Dunării pe care l-am vizitat luna trecută împreună cu părinții, într-o croazieră deosebit de interesantă și captivantă.

La graniţa dintre România şi Serbia, într-un loc deosebit de minunat unde Carpaţii întâlnesc Dunărea, natura a format defileul în care fluviul își unduiește apele bogate printre munți. Odată ajunși cu barca aici, La Cazane, vedem cum Dunărea se îngustează mult între pereţii înalţi de piatră, iar curenţii puternici ne dau impresia că apa este într-o continuă fierbere, astfel că noi vizitatorii trăim senzații inedite, chiar dacă am fost ”avertizați” de ghizii noștri turistici, care fie vorba între noi – fac o treabă minunată.

Accesul spre Cazanele Dunării se face prin oraşul Orşova spre localităţile Moldova Nouă, Eşelniţa şi Dubova, iar după 25 de kilometri de mers cu maşina se intră în defileu. De asemenea, se poate ajunge şi cu bărcile, care pleacă regulat din Orşova. Odată ajunşi aici, o frumuseţe de nedescris ne dă senzaţia că trăim într-un vis. Panorama ne taie răsuflarea, iar vegetaţia mediteraneană şi priveliştea sunt de o măreţie de care cu greu ne putem desprinde.

Călătorul ce pășește pentru prima oară pe aceste meleaguri este automat izbit de frumusețea unică și maiestuoasă a acestor locuri care parcă sunt desprinse din poveștile cu zâne, balauri și ciclopi și mitologia greacă. De altfel, acest lucru nu este departe de adevăr.

Un exemplu, în acest sens este despre cel mai îndrăgit erou din mitologia greacă, Hercule. V-ați pus vreodată întrebarea, de ce renumita stațiune Băile Herculane aflată la circa 22 km de Dunăre, a fost numită încă din antichitate Băile lui Hercules? Fiindcă acest erou s-a născut și a executat o parte din faptele sale eroice în această zonă. De asemenea, alte întâmplări din Legendele Olimpului cum ar fi cea despre Corabia Argonauților sau Legenda lui Prometeu și Atlas se pare că s-au petrecut pe aceste plaiuri, inclusiv povestea despre femeile Amazoane sau insula lui Ahile, care se aflau la gurile Dunării. Toate aceste date istorice alături de alte indicii etnografice au făcut ca de curând cercetători istorici români au reluat ipoteza lansată de N. Densușianu în capodopera sa ”Dacia preistorică”, precum că mitologia străveche a grecilor antici provine din această zonă, unde Munții Carpați se întâlnesc cu bătrânul fluviu Donaris.

Statuia regelui Decebal

Este interesant faptul că geto – dacii au dat acest nume fluviului DONARIS, fiind unicul popor din Europa care folosea pentru Dunăre două nume, ambele de origine dacică: Donaris pentru porţiunea de la izvoare până la Porţile de Fier şi Istros de la Porţile de Fier la Marea Neagră. Ultima porţiune a Dunării mai era numită, de vechii greci migraţi din aceasta zonă şi Okeanos Potamos/Fluviul Ocean. Nu întâmplător, tot grecii mai spuneau zonei de la Porţile de Fier şi Fântânile lui Achiles. Denumirea Danubius, folosită pentru întregul fluviu este dată pentru prima oară de împăratul roman Iulius Cezar.

Peisajului spectaculos i s-a alăturat nu demult, între anii 2001-2004, o maiestuoasă statuie care îl înfăţişează pe ultimul rege al dacilor, Decebal. Lucrarea a fost făcută datorită binecunoscutului istoric amator şi om de afaceri Iosif Constantin Drăgan, el fiind cel care a promovat şi finanţat ideea acestei sculpturi deosebite.

Cu familia

Într-adevăr impresionantă, uriașa statuie cât un munte, veghează apele fluviului ca un paznic al timpului care ne atrage irezistibil să revenim și să admirăm măreția regelui dac Decebal.

Înaltă de 55 de metri şi lată de 25 de metri, Statuia lui Decebal de La Cazane de departe concurează cu Statuia Libertăţii din SUA, fiind cu doar şase metri mai mică decât aceasta din urmă. Aici, în locul unde sălăşluieşte minunata creaţie înfăţişându-l pe Decebal, Dunărea atinge adâncimea cea mai mare, de 120 de metri.

Statuia lui Decebal se află între localităţile Eselniţa şi Dubova, la aproape 20 de kilometri de oraşul Orşova. Locaţia este deosebită întrucât se află într-un peisaj natural spectaculos, acolo unde Munţii Carpaţi întâlnesc Dunărea. Sculptată în malul stâncos al Dunării, statuia este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa şi reprezintă chipul lui Decebal, ultimul rege al dacilor.

Comoara ascunsă sub ape – insula Ada Kaleh

Printre cele mai valoroase comori ale României, cu o istorie de mii de ani – se numără şi insula Ada Kaleh. Fâşia de pământ de 1,7 kilometri lungime şi 500 de metri lăţime a fost situată chiar în mijlocul Dunării, la trei kilometri de oraşul Orşova. Construirea Hidrocentralei Porţile de Fier a îngropat sub ape în 1970 ceea ce putea fi azi cel mai atractiv punct turistic din România. Ada Kaleh înseamnă în limba turcă “Insula Fortăreaţă” şi a fost locuită încă din Antichitate și foarte atractivă ca punct strategic- comercial.

Legendele de pe Ada-Kaleh sunt însă mai multe: există voci care leagă insula de legendele cu corabia argonauţilor sau de Hercule; se spune astfel că Hercule a cucerit acest teritoriu după ce l-a învins pe Geryon. Nici istoricul Herodot nu a trecut insula cu vederea, aşa că el menţiona măslinii şi viţa sălbatică din locul cunoscut atunci sub numele de Cyranius. Insula a fost îndelung disputată datorită poziţiei sale favorabile comerţului. Viaţa în paradisul luxuriant de pe Ada-Kaleh avea să se sfârşească însă în anii comunismului când insula a fost scufundată în primăvara anului 1970 la inaugurarea Barajul Porțile de Fier. Au rămas doar legendele şi regretelor celor care au locuit aici sau au vizitat măcar o dată un loc care fusese unic în lume. În momentul de faţă mai există o limbă de pământ stearpă şi un indicator pe care scrie: Ada Kaleh.

Peştera Veterani – odinioară sanctuar al lui Zamolxis

Renumită atât pentru legenda sa, cât şi pentru accesul său mai neobişnuit şi ceva mai aventuros – făcut doar pe apă, peştera Veterani îşi are originea numelui după cel care a fost aghiotantul lui Ianovici.

Peştera Veterani a stat întotdeauna în atenţia căutătorilor de comori din întreaga lume, pentru diverse vestite tezaure : al împărătesei Mariei Tereza, comorile neamului Basarab, ascunse de stareţul Nicodim, toate acestea fiind zvonuri și legende vehiculate de-a lungul timpului.

Legendele locului spun însă că, în peșteră, dacii au avut mult timp un altar unde se închinau lui Zamolxis și în cinstea căruia făceau sacrificii, așa explicându-se oasele de păsări și animale descoperite de arheologi în câteva locașuri săpate în piatră.

Astfel, aventura noastră în Defileul Dunării ne-a purtat într-o călătorie fascinantă de neuitat pe meleaguri de vis cu munți măiestuoşi, pe valurile Dunării albastre printre legendele acestor locuri încărcate de istorie.

Farmecul acestui ținut al Dunării mă face să îmi doresc să revin mereu pentru a retrăi emoția revederii, ajutându-mă să evadez din cotidian, să mă conectez cu Natura și să simt liniștea sufletească, la fel ca în fiecare din călătoriile mele.

Continuarea acestei călătorii minunate în zona Dunării, o veți afla în următorul articol.

Vă îmbrățişez cu drag şi vă aştept mâine pe aceeaşi frecvență a Iubirii de călătorii… 🙂

(Visited 56 times, 1 visits today)
Please follow and like us:
Author

Graduated PR and Tourism, with a desire to explore every corner of this world. I'm traveling at the speed of love, choosing to live in a frequency of unconditional love.

4 Comments

  1. Frumoasa poveste, frumoase locuri. Am avut sansa sa ajung in zona aceea si mi-a placut mult ?

    • Mulțumesc Mirela. Da, într-adevăr sunt frumoase zone, mă reîntorc acolo mereu cu mare drag 🙂

  2. Încă nu am reușit sa ajung acolo deși e de multa vreme pe lista. Totuși am auzit ca la categoria servicii zona nu sta chiar atât de bine. Prietenii care au fost în zona s-au plâns în general ca nu au găsit mâncare extraordinara. Tie cum ți s-a părut?

    • Merită să mergi, am fost de 3 ori și m-aș întoarce cu mare drag și a 4-a oară. 🙂 Eu de fiecare dată am găsit mâncare foarte bună: la Eșelnița, de exemplu, am mâncat la două pensiuni – Pensiunea Septembrie care este aproape de Statuia lui Decebal (aici vin foarte mulți turiști) și Pensiunea Steaua Dunării – la ambele pensiuni mâncarea a fost foarte bună, mai ales că au diferite sortimente de pește (doar se află lângă Dunăre 🙂 ). Chiar și la Băile Herculane găsești în centru o autoservire care mereu are mâncăruri gustoase. Iar dacă ajungi la Drobeta Turnu Severin, recomand Restaurantul pe un Vapor, au o mâncare și o priveliște excelentă. 🙂 Într-un cuvânt: MERITĂ! Știi cum e, e bine să mergi să vezi, doar atunci descoperi pe pielea ta cum e 😉

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Enjoy this blog? Please spread the word :)

error: Content is protected !!