Femeie la 30 de primăveri

„ Faţa femeii trece într-o singură zi prin mai multe vârste. O femeie, care are 35 de ani când e liniştită, are 40 de ani când e morocănoasă, 30 de ani când e veselă şi 20 când vibrează de iubire!” – Garabet Ibrăileanu

Tocmai ce m-am trezit în noua mea viață. Da, m-am cam lovit de pragul acestei vârste de 30 de ani. Nu mă simt “bătrână” deloc, dar acum înțeleg că timpul trece. Și simt că trec printr-o schimbare. Cred că este datorită împlinirii acestei minunate vârste. Doresc să prețuiesc timpul mai mult, să îl petrec alături de oamenii pe care îi iubesc și vreau să fac doar lucrurile care îmi plac cu adevărat. În 30 de ani am învățat să le recunosc.

30 de ani e o vârstă frumoasă. E vârsta la care ajungi să înțelegi anumite lucruri, să vezi diferit anumite situații, să rezonezi cu alte gânduri, să te schimbi, să înflorești.

30 de ani nu înseamnă că ești bătrân. Și nu înseamnă că trebuie să te grăbești sau să forțezi lucrurile.

30 de ani înseamnă să te liniștești, să cauți să te cunoști, să te descoperi, să te faci fericit, să te bucuri de fiecare zi.

30 de ani înseamnă maturitate, înțelegere, speranță, răbdare.

Cel puțin asta înseamnă pentru mine.

Când mă privesc în oglindă, pe lângă cele câteva riduri din colțul ochilor, văd o femeie puternică. O femeie care se străduiește să fie fericită. În felul ei, neînțeles de cei din jur. O femeie care-și asumă mai multe riscuri decât a făcut-o în întreaga ei viață. O femeie care nu se teme să-și recunoască greșelile sau să-și arate slăbiciunile. O femeie care încă mai crede că ceea ce e bun de acum înainte vine.

30 de ani nu înseamnă că nu mai ai dreptul la fericire. Și că s-a terminat totul pentru tine. Nu înseamnă că nu îți vei găsi perechea potrivită sau că nu mai poți avea copii. 30 de ani nu înseamnă că ai ajuns la linia de sfârșit, ci mai degrabă că acum îți începi călătoria în forță.

30 de ani e doar o vârstă. Nu e nici început și nici sfârșit. E doar momentul potrivit să dai curs tuturor visurilor pe care ți-a fost teamă să le rostești cu voce tare. Și să te bucuri de fiecare aspect al vieții tale.

Noi alegem în fiecare zi cum vrem să arătăm, atât în interior cât și la exterior. Noi decidem dacă astăzi, mâine sau peste câțiva ani ne punem pe chipuri și în suflete stigmatul bătrâneții sau din contră.

Vârsta de 30 de ani pentru mine este frumoasă pentru că:

la 30 de ani știu ce vreau de la viață, mi-am fixat niște obiective precise și sunt capabilă să le îndeplinesc;
la 30 de ani capăt ceva mai multă încredere în mine, sunt mai răbdătoare, iau decizii mai lent pentru că gândesc mai mult;
la 30 de ani mă privesc în oglindă și mă accepț așa cum sunt, cu bune sau rele, cu părți frumoase sau mai puțin plăcute, cu riduri și coapse ceva mai împlinite. Înțeleg că trupul este un vas frumos și atât, însă conținutul este cu adevărat valoros.
la 30 de ani am redescoperit, în schimb frumusețea ascunsă a simplității și a naturaleței feminității;
la 30 de ani am început să mă văd cu adevărat și să mă descopăr. Renunț la vechile pasiuni, pun punct trecutului, trec mai ușor peste o relație eșuată, înțeleg altfel motivele pentru care se petrec lucrurile și accept cu maturitate concluziile. Am ajuns să înțeleg că viața mă vrea învingătoare și nu un pion care stă pe marginea tablei de șah;
la 30 de ani am ajuns la concluzia că în fiecare moment deciziile pe care le iau pot să-mi schimbe cursul vieții pentru totdeauna;
la 30 de ani nu mă mai mulțumsc cu tipul care are pretenția să mă agațe în club cu o replică răsuflată. Mă uit îndeaproape la om, la suflet și las aspectul sau partea financiară pe locuri secundare. Mă interesează mai mult să aibă o gândire echilibrată și pozitivă, să împărtășim vise, să simțim și să dorim aceleași lucruri.
la 30 de ani pun preț pe cu totul alte lucruri. Carieră. Viață personală. Echilibru. Armonie. Dragoste. Încredere. Acum sunt mai înclinată să-mi „ construiesc ” propria viață decât să las pe alții să o facă pentru mine. Simt că sunt în stare și că vreau să-mi asumi această responsabilitate.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce am primit până acum, pentru că am reușit să îmi găsesc vocația și liniștea sufletească, pentru că îi am pe părinții mei care m-au ajutat și mă ajută mereu, pentru că am prieteni minunați alături, pentru că am cunoscut oameni minunați, pentru că mă citiți. Vă mulțumesc tuturor!!

Si vreau să continui bloggingul, după cum se vede, pentru că mi-e drag de voi. Vă mulțumesc pentru clipele frumoase pe care mi le-ați oferit în aceste luni, pentru faptul că m-am simțit apreciată și înțeleasă aici. Această postare este un cadou pentru voi, dar și o dovadă că blogul se maturizează odată cu mine. Există noi perspective, noi surse de inspirație din noua mea viață. La mulți ani împreună!

Viața la 30 de ani este frumoasă, împlinită, echilibrată, naturală și simplă, colorată cu vise mai îndrăznețe și mai complexe decât am crezut. Am un milion de vise și gânduri și planuri și obiective la care trebuie să lucrez, încât simt în mine iureșul timpului. Câteodată mă împinge de la spate, iar câteodată merge în același ritm cu mine.

În noua mea viață vreau să fac o călătorie în jurul lumii, să călătoresc mai mult, să mă cunosc mai mult, să îmi organizez mai bine viața și să îmi dau timp să mă bucur de tot ce am construit până acum.