Împreună cu Momondo.ro vă aduc o veste bună dragii mei cititori! Puteți câștiga și voi premii la această Probă a competiției Spring SuperBlog 2018. Premiile sunt oferite de compania  Momondo pentru cititorii care scriu într-un comentariu la acest articol despre cea mai frumoasă amintire din călătoriile lor.

Vreți să câștigați bilete de avion în valoare de 500 Euro și 5 vouchere de 50 Euro?

Am să vă relatez mai jos în detaliu ce aveți de făcut pentru aceasta. Este foarte simplu…

În cele ce urmează, întâi am să vă spun eu despre călătoria mea de neuitat, apoi e rândul vostru să îmi scrieți despre asta la comentarii. Nu vă speriați, nu trebuie să scrieți ATÂT DE MULT CA MINE! Redați cât mai pe scurt despre cea mai frumoasă călătorie a voastră.

Sursa: Romania-Travel-Guide.com, Chemarea Bucegilor

Mereu am simțit chemarea aceasta în suflet… Chemarea munților noștri sacri, mă îndeamnă neîncetat să pornesc cu inima deschisă în Explorare… în fiecare dimineață îi privesc din depărtare… sunt uriași, maiestuoși, scăldați în soare sau învăluiți în nori, plini de farmec și mister, îi admir, îi sorb din priviri, îi respir… adânc cu nesaț… simt chemarea lor… o atracție magnetică, irezistibilă… ei SUNT VII, sunt parcă altfel în fiecare zi… sunt munții noștri dragi… BUCEGII

Parcul Național Bucegi

Și rareori ne este dat să trăim o întâmplare atât de uimitoare, așa cum am trăit eu în toamna trecută într-o călătorie inițiatică în acești munți. De aceea, vreau să vă spun această poveste despre cea mai frumoasă călătorie din viața mea.

BUCEGII, muntele sacru al Dacilor m-a atras mereu ca un magnet. De mult timp mi-am dorit să ajung să urc pe Vârful Omu. Am mai fost în Bucegi, dar până sus pe vârf încă nu ajunsesem niciodată.

Ochiul Sfinxului

Plin de Mistere, adesea cu vârful acoperit de nori, acest munte încărcat de legende antice, pe care îl admir aproape zilnic încă din copilărie, fiindcă locuiesc la 35 km depărtare, este renumit ca fiind cel mai semeț, periculos și misterios munte din România.

Printre stânci străvechi cu forme ciudate, peșteri sacre unde trăiau preoții daci, 7 izvoare cu apă vie, portaluri de trecere spre alte lumi, cele mai faimoase sunt stâncile numite ”Sfinxul din Bucegi” și ”Babele la Sfat”. Se spune că ele au fost sculptate de oamenii preistorici acum multe mii de ani la fel ca și vârful muntelui, care a fost denumit ”Omu”, pentru că are forma unui cap de om.

Și iată într-o zi frumoasă de septembrie am răspuns chemării Bucegilor, am pornit în expediție trei prieteni echipați de munte pentru nopțile reci sau ploi neașteptate, fiind știut ce schimbătoare poate fi vremea sus la munte.

În sfârșit iată-mă AICI! 🙂

Destinația noastră era Vârful Omu. Superbi sunt Munții Bucegi în toată splendoarea lor, însă nu mă așteptam să întâlnesc acolo sus un Înger Protector, care să mă însoțească permanent și să mă protejeze pe tot traseul până la destinație și înapoi.

Veți afla curând în ce împrejurare a apărut Îngerul meu și ce s-a întâmplat pe urmă… Dar poate vă întrebați: oare mai există astăzi îngeri? Voi ați văzut sau auzit vreodată despre așa ceva?

Urcând cu mașina dinspre Sinaia pe noul drum asfaltat ce șerpuiește mai întâi prin codrii bătrâni de fagi, printre văi adânci și pante abrupte, apoi în serpentine strânse urcând prin etajul superior al pădurilor de brazi, suntem nerăbdători să ajungem cât mai repede sus pe platoul muntelui.

După minute lungi ce păreau interminabile, ieșind în golul alpin am rămas înmărmuriți de peisajul sălbatic și de înălțimea amețitoare de pe marginea din partea stângă a drumului. Am oprit în prima parcare cu vedere panoramică spre sud și am admirat în voie pe deasupra codrilor de brazi, priveliștea mirifică ce se întindea la picioarele noastre, munți și păduri nesfârșite cât vezi cu ochii, învecinate la orizont cu câmpia ce se ghicea departe în zare, totul fiind scăldat în razele blânde ale soarelui de septembrie…

Belvedere – În drum spre Bucegi

Priveam totul de sus, în liniștea aceea nefirească, iar aerul curat și foșnetul brazilor ne-au înviorat și ne-au dat aripi să ”zburăm” mai repede spre culmile înalte ale Bucegilor unde ne aștepta enigmatic Vârful Omu.

Am continuat drumul ce se strecura unduind printre două coame de munte și am observat că șoseaua aceasta pe alocuri este mai frumoasă ca celebrele Transfăgărășan și  Transalpina…

Jeepul nostru alpinist 🙂

Aflându-ne pe acest drum, sus pe spinarea masivului Bucegi, păream atât de mici și minusculi, în acest peisaj fantastic de pășuni montane presărate cu stânci și pâlcuri de brazi și ne simțeam de parcă am fi intrat într-o altă lume, o lume a uriașilor, legendelor și misterelor…

Șoseaua s-a terminat sus în mijlocul platoului Bucegilor, la distanța de 1 km de cabana Piatra Arsă.

Platoul și Cabana Piatra Arsă

După ce am parcat mașina și am pornit pe jos voinicește, alături de mulțimea de turiști ce aveau aceeași destinație (Babele și Sfinx), ne-am dat seama ca ne-ar fi fost util să avem bețe de munte pentru trei zile de drumeție. Dar prin acele locuri fiind doar iarbă și pietre nu aveam unde să găsim… Și totuși… ca prin minune în calea noastră s-a ivit o femeie care oferea trecătorilor bețe din lemn trainice și bune, așadar ne-am auto-servit cu voie bună… Încă o dată ni s-a adeverit vorba aceea conform căreia “ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să se împlinească…”

Urcând astfel pe cărarea spre Cabana Babele, ne-a apărut în zare în partea dreaptă, Crucea de pe Vârful Caraiman care ne-a însoțit o parte din drum… Ne-am amintit că a fost construită din porunca Reginei Maria în anul 1928 în cinstea eroilor neamului.

Turiști urcând spre Babele

Trecând în grabă pe langă grupul Babelor la Sfat, le-am salutat politicos din mers promițându-le că ne revedem curând. Apoi simțind energia puternică din acele locuri, cu emoție în inimă am grăbit pasul nerăbdători pentru mult așteptata reîntâlnire cu Sfinxul.

Era acolo neclintit, puternic, învăluit în mister, privind spre orizont ca întotdeauna, așteptând ca într-o bună zi cineva să-i dezlege enigma. În acea zi frumoasă de început de toamnă, mi s-a împlinit o veche dorință: de a privi apusul soarelui acolo sus la Sfinx. E ceva cu totul special!

Apus de soare la Sfinx

Treptat turiștii au plecat rând pe rând rămânând lângă Sfinx doar câțiva, puținii temerari ce-și doreau să asiste la acest spectacol al Naturii, apusul soarelui, căderea serii și apariția stelelor. Acolo sus în munți, mult mai aproape de cer, apusul și venirea nopții devine un fenomen fascinant în special pe platoul Sfinxului unde este o Energie aparte.

Fiind prima mea Filmare la Sfinx și prima transmisie Live pe Facebook, plină de emoție și bucurie am transmis acest spectacol în timp real pentru familie, prietenii și cititorii mei.

Puteți vedea filmul cu Apus de Soare AICI.

Nu pot să vă descriu în cuvinte ce fericită eram, fiindcă făceam asta din suflet pentru cei care se aflau acasă și care nu au avut ocazia să vadă pe viu apus de soare de la Sfinx. Fericirea mea a crescut văzând că oamenii vizionau în direct aceste momente și se bucurau alături de mine.

Eu și Magnificul Sfinx

La căderea nopții, însoțiți de primele stele, ne-am întors pe platoul Piatra Arsă, ajutați de lumina lanternei. Acolo am instalat cortul, urmând ca a doua zi să pornim ascensiunea spre Vârful Omu. Priveam cerul plin de stele, întinși pe pătură, în liniștea deplină, când deodată, din întunericul nopții a apărut un câine mare și frumos venind direct la noi. M-a privit lung în ochi și am simțit că a venit special pentru mine. Apoi, imediat s-a așezat liniștit să doarmă la picioarele mele. În prima clipă, ne-am gândit cum să ne apărăm crezând că ne atacă, dar n-am avut timp să reacționăm, doar am rămas uimiți de această apariție stranie.

Înainte de ivirea zorilor, deja eram pregătiți să pornim spre destinația noastră Vârful Omu, nu înainte de a ne onora promisiunea să stăm puțin cu Babele la Sfat. Câinele nu s-a mișcat din loc toată noaptea, a stat liniștit și ne-a păzit, mai mult de atât la plecare a venit cu noi fără să-l chemăm, ca și când era al nostru.

Doream să prindem răsăritul soarelui acolo sus la Babele, deoarece nu mai văzusem până atunci răsărit de soare de pe vârful muntelui. De aceea am pornit cu noaptea în cap la ora 5.30. Fiind încă întuneric, ne însoțeau Luna nouă și Luceafărul de dimineață. Era o liniște totală, nicio adiere de vânt, nicio mișcare, totul era încremenit, iar sus pe imensitatea boltei cerești stelele erau toate la locul lor. Noaptea era încă în putere. Doar spre răsărit o geană de lumină prevestea că în curând va apare soarele la orizont.

În zori de zi

Muntele era pustiu, nu era nimeni în jurul nostru pe mulți kilometri, la ora aceea oricând putea să apară un urs în cale, având însă cu noi câinele acesta mare și frumos am alungat orice teamă și ne-am putut bucura de apariția zorilor în munți.

Pe măsură ce se lumina de ziuă puteam observa tot mai mult din splendidul peisaj montan, dar eram tot timpul cu ochii spre răsărit de unde lumina aurie fiind în creștere, ne anunța că dintr-o clipă în alta va ieși soarele.

Răsărit de soare de la Babele -Video puteți vedea AICI.

Ajunși în sfârșit la Cabana Babele, am putut face multe poze și să filmez răsăritul soarelui din vârf de munte. Este un minunat spectacol de lumină și culoare, iar acel soare mare și rosu de la linia orizontului este fascinant, încât ai vrea să-l îmbrățișezi, să îl iei cu tine acasă și să-l pui pe noptieră ca pe un bibelou.

Cu o seară înainte ne despărțisem cu greu de dragul nostru Sfinx, așa că acum ne bucuram din nou să-l revedem. Am avut răgaz să admirăm pe îndelete tot peisajul de jur împrejur. Acolo pe platoul Sfinxului există nenumărate stânci parcă sculptate de cineva, cu forme bizare de animale, păsări sau oameni (broasca, acvila, câine, gorila, babe și moși). Poate totuși există un sâmbure de adevăr în legendele despre uriașii ce trăiau odinioară pe aceste meleaguri…

Demult voiam să fac asta…

Deși am petrecut în jur de trei ore acolo pe platou, câinele permanent a stat lângă noi, iar apoi ne-a însoțit tot drumul circa 10 km spre Vârful Omu, mergând la câțiva metri înaintea noastră de parcă ar fi știut unde mergem. Din când în când privea înapoi să vadă dacă îl urmăm. Dacă ne opream, venea lângă noi și patrula în jurul nostru păzindu-ne ca un bun gardian. Din nou am rămas uimiți de comportamentul lui… I-am dat numele Rocky cel voinic. Iubesc mult animalele și în special câinele, prieten devotat al omului, iar el probabil a simțit asta, astfel că stătea mai mult lipit de mine.

Rocky ”Îngerul Muntelui”

Chiar înainte de a ajunge sus pe vârf, unde drumul era cel mai greu, toți trei am simțit că nu mai putem merge, că vrem să abandonăm. Nu mai aveam apă, ne era sete. Lui Rocky nu i-am dat deloc apă nici mâncare de când ni s-a alăturat, dar uimitor este că el ne-a încurajat și ne-a dat energie, fiind cu noi la fiecare pas. Era grijuliu și prietenos, ne lăsa să îl mângâiem și să-l luăm în brațe.

Ne-a ajutat, ne-a păzit și ne-a dat putere pe tot drumul până am reușit să cucerim vârful cu altitudinea de 2509 m. Sus pe vârf am văzut că a meritat efortul, privind de jur imprejur munții și orizontul, parcă eram în altă lume. Mă aflam în mijlocul sălbăticiei, dar mă simțeam protejată, datorită îngerului meu păzitor.

Vârful Omu 2509 m – Un vis împlinit 🙂

La întoarcere Rocky ne-a însoțit până aproape de Cabana Babele unde eram deja în siguranță și acolo a dispărut. L-am căutat în zadar, nu l-am mai văzut. Nici nu am apucat să îi spun ”Mulțumesc!” Voiam să-l mai strâng o dată în brațe, speram să-l pot lua acasă cu mine, dar mi-am dat seama că poate el este ”Îngerul Muntelui” așa cum a apărut de nicăieri, la fel a dispărut. A avut doar misiunea să ne păzească pe tot drumul dus – întors. Am coborât de pe munte și am revenit în lume puțin tristă, datorită acestei despărțiri. De atunci, de câte ori privesc spre Munte, simt că Îngerul meu este acolo undeva. Mi-e dor de el! Sper să-l mai văd măcar o dată în viață. Și pentru asta știu CE am de făcut: să urc din nou în Munții Bucegi… 

Rocky – Îngerul meu din Munții Bucegi

Eu v-am spus povestea mea, acum este rândul vostru!

Poți câstiga PREMIUL pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii”.

Iată ce trebuie să faci, este foarte simplu:

  • Cu siguranță ai cel puțin un moment pe care îl porți cu drag în suflet – o tabără din copilărie, o excursie de o zi, drumeție, circuit, croazieră, escapadă romantică / cu prietenii sau orice altceva. Relatează pe scurt cea mai frumoasă amintire într-un comentariu în acest articol.

  • Daca ți-a plăcut povestea mea, te rog să dai un Like și un Share articolului meu postat pe pagina mea de Facebook BeFREEBeZEN, folosind hashtagurile #Calatoriideneuitat, #Momondo și #BeFREEBeZEN. În acest fel mă vei ajuta să caștig premiul de popularitate.

Premii pentru cititori:

  • Premiul I: Bilete de avion în valoare totală de 500 euro

  • 5 premii x 1 voucher de călătorie în valoare de 50 euro

Premiile pot fi revendicate în termen de trei luni calendaristice de la încheierea competiției, perioada de călătorie fiind la alegerea câștigătorilor.

Termen limită pentru comentarii: vineri, 16 martie 2018, inclusiv (până la ora 23:59)

Termen de jurizare pentru comentarii & premiul de popularitate: vineri, 23 martie 2018

 
Acest articol a fost scris pentru Proba 2 a competiției Spring SuperBlog 2018. 

Mult succes tuturor! Mulțumesc vouă dragi cititori și Mulțumesc Momondo!

Surse: romania-travel-guide.com, momondo.ro
(Visited 645 times, 1 visits today)
Author

Graduated PR and Tourism, with a desire to explore every corner of this world. I'm traveling at the speed of love, choosing to live in a frequency of unconditional love.

38 Comments

    • Mulțumesc mult pentru apreciere! Și tu scrii foarte frumos! Mi-a plăcut surpriza cu ”RĂSPUNDE LA TELEFON!” Mult succes îți doresc și ție în continuare! 🙂

  1. Mi-a placut foarte mult articolul si cum ati descris Bucegii! Ceva inedit -Filmarile cu apusul si rasarit de soare de la Sfinx!
    Aventura in sine m-a captivat! Fotografii excelente, mai ales cele cu Sfinxul!! Bravo! Felicitari!

    • Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Într-adevăr călătoria mea în Munții Bucegi a fost una inedită! Vă invit să ne relatați pe scurt o amintire despre o călătorie care v-a plăcut cel mai mult, poate veți câștiga unul din premiile oferite de Momondo! Mult succes!

  2. Dave Stancy Reply

    Foarte frumos. Ma bucur ca ai avut parte de o astfel de experienta!!!

    • Mulțumesc mult! Poți relata și tu o amintire dintr-o călătorie avută și să câștigi cu Momondo! Succes!

  3. Popa Magda Reply

    Am avut ocazia de a vizita multe orașe, dar în Barcelona mi-a plăcut cel mai mult. Un oraș cu clădiri impresionante și obiective turistice de neratat.

    • Mă bucur că v-a plăcut Barcelona, într-adevăr este o destinație de neratat! Mult succes pe mai departe! 🙂

  4. Mihaela Plesca Reply

    Drăguț. Traseul îmi aduce aminte de încercarea mea de a urca muntele cu prietenii și cât de frumos a putut fi.

  5. Mihaela Talpau Reply

    Pasiunea cu care povestesti ne invaluie pe noi cititorii. Ma bucur pentru experienta pe care ai trait.o. Ma bucur ca ai o pasiune atat de nobila :). M.ai determinat sa tin minte ca la vara trebuie sa mergem cu cortul. Am fost la varful Omu dar mai vreau sa ajung pe platoul Bucegi. Mi-a mai placut in Grecia cu masina descoperind fiecare coltisor salbatic si perfect pentru imbaiere si plaja. Succes si spor la noi calatorii in natura. Succes si la concurs.

    • Mulțumesc frumos, Mihaela pentru minunatele aprecieri! Neapărat să mergeți că e tare frumos în Bucegi! Și eu mi-am propus să mă reîntorc și să admir locurile spectaculoase ce ne oferă natura de pe Valea Cerbului, Colții Morarului și Valea Obârșiei. 🙂

  6. MATEI GABRIELA Reply

    O vacanta minunata am petrecut-o la Hotel Escalade Poiana Brasov.Anul trecut am fost pentru prima oara in Poiana, am fost foarte impresionati de tot ce am vazut. Hotelul Escalade este un hotel de 4 stele, un hotel elegant, in care ne-am simtit excelent.Dispune de piscina cu apa sarata, jacuzzi, sala de fitnes, biliard, popice, sauna uscata si umeda.
    Restaurantul este foarte frumos, micul dejun a fost foarte bogat, iar meniul excelent. privelistea de care ne-am bucurat a fost impresionanta.Am vizitat Manastirea, toate locurile pitoresti si am fost si cu telecabina la Postavarul. Vremea a fost foarte frumoasa, ne-am bucurat de racoare si de aerul curat de munte. Am fost la Sura Dacilor, unde personalul este imbracat in straie dacice, iar acolo ne-am simtit de parca am facut un pas urias in istoria romanilor. Am vizitat si orasul Brasov, un oras de care ne-am indragostit, un oras in care daca s-ar putea am dori sa locuim. Noaptea orasul brasov, are un farmec aparte, Piata Sfatului este ticsita de vizitatori, o lume uriasa care isi gaseste linistea in acest minunat oras. Am vizitat Biserica Neagra , Strada Ingusta etc. toate obiectivele pe care le-am putut cuprinde.Totul a fost special, iar zilele au trecut foarte repede. O excurise de asa natura ne mai dorim , fiindca in Poiana Brasov si in orasul Brasov , nu te plictisesti niciodata, mereu gasesti ceva atractiv de vizitat ,

    • Foarte frumoasă descriere ați făcut despre Poiana Brașov și despre Hotelul Escalade! Felicitări! Pentru mine, orașul meu de suflet va rămâne întodeauna Brașovul! 🙂 Mult succes și multe călătorii frumoase să aveți! 🙂

  7. Simona Maria Reply

    Mi-a placut foarte mult cand am mers pentru prima data la Sinca Veche, Sambata de Sus, Prislop, Densus, Sarmisegetuza si Bucegi. Pacat doar ca timpul a fost prea scurt pentru a digera toate acele frumuseti, Daca-mi aduc bine aminte, toata hoinareala a durat 4-5 zile si cred c-a fost in urma cu 8 ani. Seara cadeam franti de oboseala si adormeam bustean. La Sarmisegetuza am facut toate cetatile si abia cand am ajuns acasa am inceput sa ma dezmeticesc si sa zic „wow”, in timp ce amintirile se asezau…
    A fost foarte frumos avand in vedere ca Prislopul nu era comercial si cu imbulzeala, iar Sarmisegetuza nu era distrusa cum este la ora actuala (adevarat ca nu era asfaltat drumul, dar zidul portii cetatii nu fusese distrus inca, nu se taiasera copacii si nici nu se intrase cu TAF-ul pana pe acropola cetatii)!

    • Am fost și eu în zonele enumărate de dvs. de mai multe ori și pot spune că este o energie de nedescris, locurile sunt extraordinare și mereu mă întorc cu bucurie și cu multe amintiri frumoase din acele locuri de legendă. Mult succes la concurs!

      • Simona Maria Reply

        Multumesc!

        Am mai mers de atunci in Bucegi si de la Sfinx la Omu si a fost minunat! De zona respectiva n-o sa ma satur niciodata. Si Bucovina mea e foarte frumoasa! Avem o tara minunata! 🙂

        • Am fost și eu în Bucovina, e tare frumoasă zona, mi-a plăcut mult! Într-adevăr, România este o țară minunată! 🙂

  8. Butaru Ramona Reply

    Ce inseamna sa calatoresti?
    Multe persoane calatoresc. Pornesc dintr-un punc A si ajung intr-un punct B. Dar oare chiar asta inseamna a calatori? Te urci intr-un avion, masina, tren sau vapor te deplasezi dintr-un capat in altul al lumii si gata, ai calatorit. Ai mers, ai vazut, te-ai intors si ai terminat calatoria. Te-ai intors mai obosit si mai putin relaxat decat ai plecat, mai neimplinit si nesigur decat atunci cand ai plecat.
    Si atunci ce inseamna cu adevarat a calatori?
    Simplu: a simti, a te conecta, a trai.
    Calatoria inseamna a simti locurile in care mergi, a te conecta cu oamenii pe care ii intalnesti si a trai ceea ce vezi. Cea mai mate dovada ca ai calatorit, si nu doar ca ai patcurs un drum este atunci cand vii incarcat cu un bagaj mare plin de ‘sentimente’ care te fac sa te simti ca si cum ai apartine altei lumi, altei civilizatii, ca si cum nimic rau nu ti se mai poate intampla, pentru ca ai fost acolo de unde te-ai luat ceva ce-ti apartine si de care pana atunci nu ai avut parte: libertatea de a fi tu, siguranta ca nimeni si nimic nu-ti va lua bucuria de a trai asa cum nu ai mai facut-o pana atunci, pana la acea calatorie care te-a schimbat, care te-a facut sa te simti TU.
    Unde am calatorit? Am calatorit printre oameni, printre ceea ce mi-au oferit, adica trairile lor, nevoile, zambetele, si m-am conectat cu ei simtind astfel calatoria alaturi de ei si totodata, singura.
    Calatorii facut multe, vrute si nevrute, atat prin tara cat si in strainatate. Una din calatoriile mele prin tara, care m-a facut sa stiu ce inseamna sa calatoresti, a fost la Brasov. Un oras plin de istorie cu un relief ce te face sa te simti atat de mic dar atat de puternic, oameni calzi si primitori, un centru plin de cladiri istorice ( sa nu uitam de Biserica Neagra, un simbol al orasului) dar mai ales un oras al trairilor unde parca si cladirile prin viata. Acolo am simtit pentru prima data ca vibrez in acelasi timp cu pamantul, ca ciripitul pasarelelor suna intr-un anume fel, apa este mai curata iar zumzetul gazelor parca imi ‘sopteau’ mereu si mereu aceleasi cuvinte: be your self. Si astfel m-am lasat in voia naturii invaluita de acele trairi pe care le simti doar conectandu-te cu ea, reusind sa fiu eu.

    • Mă bucur să descopăr că foarte multe persoane se regăsesc călătorind, trăiesc acele momente intense conectându-se cu natura și cu locurile unde au ajuns simțind o satisfactie și o libertate imensă după această călătorie. Citesc și mă minunez văzând că din ce în ce mai multe persoane ajung să descrie același oraș de basm – BRAȘOVUL. Tare mult mi-a plăcut această prezentare! Felicitări! Multe călătorii minunate să aveți și succes !

  9. Mi-a facut placere sa citesc frumoasa ta poveste despre descoperirea acestor locuri speciale de la noi din tara. Acolo sus ai o traire puternica eliberatoare si inspiranta datorita careia te intorci in lumea de jos cu mult pozitivism si elan sanatos. Eu am amintiri din tinerete cu taramurile sfinxului, unde cutreieram cu rucsacul si cortul in spate impreuna cu colegii de liceu.Am facut mai multe drumetii cu amicii mei prieteni in vacantele de vara 🙂 prin muntii Romaniei, cu ale lor paduri bogate, dese si virgine in care te poti pierde intr-o descoperire a unei alte lumi daca ai norocul sa te abati de la carare intr-un ceas bun! Iti recomand emisiunea „Pe poteci, spre inima ta” de munţomanul Fain Ioan Stoenica! Si multe peripeţii de povestit de acum incolo daca te atrage zona montana unde inalţarea se simte cel mai bine, „Live” 🙂

    • Îți mulțumesc Alex pentru aprecieri! Da așa este, îmi place mult să cutreier Munții României cu rucsacul în spate. 🙂 Am văzut mai multe episoade cu teme montane din cele 50 la care a ajuns Ioan Stoenică. Ele te țin în lanți să ajungi să te uiți la toate. 🙂 Mulțumesc pentru recomandare! Multe călătorii frumoase vă doresc la toți trei și mult succes la concurs!

  10. Nicula Alexandra Reply

    Pot spune ca cea mai interesanta amintire a mea din vacanta este atunci cand in Filipine, am inchiriat o motoreta KTM, 4 viteze, nestiind sa conduc nici macar un scuter. M-am descurcat, dupa 2 incercari, am reusit!!!!! :)))))

    • Interesantă experiență! Totul s-a terminat cu bine, asta contează! 🙂 Îți doresc mult succes și călătorii minunate! 🙂

  11. Pentru mine una din cele mai interesante amintiri e cand am urcat pana sus de tot pe Transalpina si pe Transfagarasan. O priveliste, un aer si o energie foarte foarte deosebite, care m-au impresionat mult. Linistea si calmul de acolo…foarte profunde. Imi doresc sa mai merg acolo, clar, si recomand tuturor sa incerce acele zone vara cand e frumos si senin afara. ^_^

  12. Am vizitat Roma, la pas, cautand cladiri celebre, insa de departe, dintre toate constructiile antice am fost impresionata de Pantheon, templul pagan al tuturor zeilor transformat in biserica crestina 500 de ani mai tarziu.
    Am ajuns in fata cladirii cu coloane corintiene si am patruns dincolo de usile masive de bronz, in interiorul singurei constructii care a supravietuit si a fost utilizata neintrerupt inca din antichitate.
    Respiratia mi s-a taiat cand m-am trezit intr-o sala rotunda, enorma din marmura colorata. Este unica incapere a templului al carei tavan, o cupola gigantica, are in centru o deschidere de 9 m, ca un ochi catre cer – Oculus-ul Pantheonului.
    Fermecata de fascicolul oblic de lumina ce patrunde prin Oculus si traverseaza incaperea,
    mi-am imaginat ca picaturile de ploaie ce cad prin fereastra din tavan, ofera un adevarat spectacol. In podeaua de marmura am descoperit mici scurgeri de apa si am tras concluzia ca arhitectul a luat in calcul nu doar lumina ci si ploaia. M-am hotarat sa revin la templu cand ploua.
    In ziua urmatoare, cerul s-a innorat si au inceput sa cada picaturi fine. Am luat-o la fuga spre templu ca sa ajung sub Oculus dar spre dezamagirea mea, cand am intrat in templu, ploaia a incetat. Podeaua era uda in centru, un cordon de sfoara inconjura locul iar vizitatorii se roteau contempland monumentele lui Raphael si Vittorio Emanuelle II.
    Am iesit cu speranta ca ploaia va reveni. M-am indepartat un pic pe stradute si ploaia s-a pornit din nou. Am inceput sa alerg spre templu. Cand mai aveam putin sa ajung, soarele s-a ivit din nori si in acelasi timp… ploaia s-a oprit. Am intrat in templu, am privit acelasi tablou – podeaua uda, lumea contempland cupola si monumentele. Asta e. Trebuie sa am rabdare. Am asteptat ceva timp in Piata della Rotonda – piata din fata Pantheonului, hotarata sa raman in apropiere. A reinceput ploaia, am pornit din nou spre templu, atenta sa nu deranjez trecatorii stropindu-i insa cand am trecut de intrare, ploaia s-a oprit.
    Gata am obosit. Nu mai voiam sa fugaresc ploaia. Imi doream sa ajung si in alte locuri. Ma voi intoarce la Roma si poate atunci voi avea mai mult noroc.
    Seara, un pic dezamagita de vanatoarea fara vanat de peste zi, am plecat la mall cu autobuzul. Langa mine s-a asezat o doamna distinsa si placuta pe care am rugat-o sa ma atentioneze cand trebuie sa cobor. Am intrat in vorba si i-am povestit ce mult mi-am dorit sa vad cum ploua in Pantheon.
    Draga mea, mi-a spus ea, nu mai alerga sa vezi cum ploua in Pantheoh. Aerul cald din incapere iese prin Oculus si nu lasa picaturile de ploaie sa cada. Picaturile se sparg si se imprastie in atmosfera.
    O ascultam fascinata pe partenera mea de discutie care mi-a rasplatit tot efortul de peste zi. Atunci am inteles rolul ferestrei catre cer – de a lasa sa patrunda lumina, caldura, divinitatea in sufletele oamenilor din templu – perfecta, fara defect.

    • Impresionantă întâmplare! Am trăit fiecare clipă crezând că am fost și eu alături… Încă nu am ajuns să văd aceste minunății, dar acum știu ce mă așteaptă! 😉 Succes maxim la concurs!

  13. Foarte frumos descrii totul. Transmiti o energie foarte placuta si pozitiva mai ales ca adaugi poze si video, eu sunt mai mult vizual.
    O excursie care mi-a ramas foarte draga a fost pe cand eram in liceu in clasa a 11-a.
    Eram 2 baieti, 3 fete si 6 profesori. Am locuit in Iasi unde am vizitat multe obiective turistice. Cel mai mult mi-a placut Palatul Culturii si faptul ca era un oras curat si frumos amenajat. Am vizitat multe manastiri. Sucevita mi-a placut mult si Putna de asemenea. Apoi am vazut casa lui Ion Creanga si a lui Mihai Eminescu precum si alte locuri frumoase din aceasta parte a tarii. Transfagarasanul cu peisajele spectaculoase, satele traditionale si diferite fata de zona mea, locuiesc in jud Alba.
    Toata calatoria si toate momentele petrecute cu oamenii deosebiti mi-au ramas foarte vii in memorie si imi aduc aminte cu placere de ele.
    In ultimii ani am vizitat unele obiective din Marea Britanie si Germania, Londra este un oras frumos cu multe locuri de vazut.
    Romania este o tara cu locuri de o frumusete rara. Vara trecuta am facut excursii la Cheile Rametilor ☺

    • Mulțumesc din suflet Andrei pentru aceste cuvinte minunate! 🙂 Fotografiile și video-urile reprezintă partea vizuală, mai mult cu asta rămânem în viață… Vedem un obiect, o persoană și ne aducem aminte de el/ea. Frumoase locuri ai vizitat până acum! Anul acesta îți doresc să ai parte la cât mai multe vacanțe cu amintiri extraordinare și poate chiar bilete de avion de la Momondo! Succes! 🙂

  14. Sunt de fel o persoana dinamica, dar niciodata nu am putut spune nu unei cure de relaxare, mai ales daca implica apa, rasfat si multe grade Celsius. Asa am ajuns sa descopar statiunea Karlovy Vary din Cehia. Voiam un loc de relaxare si sora mea mi l-a recomandat. Cand am ajuns nu mi s-a parut nimic deosebit, dar apropiindu-ma de centrul statiunii casele foarte frumoase cu flori superbe m-au fermecat si ma faceau sa imi prelungesc vacanta. Centrul este strabatut de raul Tepla, desigur cu apa termala si impanzit de magazine care mai de care mai luxoase sau cu produse cosmetice, manufacturate, toate continuand miraculoase apa. Pe dealurile din jur se ridica hotelurile si centrele spa, toate colorate si pline de viata.
    Legenda orasului Karlovy Vary povesteste despre una dintre zilele de vanatoare ale Regelui Charles al IV-lea, cand unul dintre ogarii care il insoteau si care urmarea prada a cazut intr-un izvor cu apa fierbinte. Urletele cainelui i-au atras pe rege si pe insotitorii acestuia, care, dupa ce a gustat apa, regele care avea un picior bolnav, a observat ca se simte deja mult mai bine. A dat imediat ordin ca in jurul izvorului sa se construiasca o asezare.
    Desi este o locatie cautata indiferent de anotimp, in Karlovy Vary este liniste, oamenii nu se grabesc nicaieri, iar starea de bine este la ea acasa.
    Mi-a fost scurta sederea in statiunea ceha, dar am ramas cu amintirea placuta a celui mai vesel si viu orasel pe care l-am vizitat pana acum.

    • Minunat! Cu siguranță voi vizita și eu această stațiune binefăcătoare! Mult succes ! 🙂

  15. Cristina Rotariu Reply

    Cred ca cea mai frumoasa amintire a mea e de cand am fost intr-o excursie cu sotul meu (atunci eram doar iubiti), prin 2011 cred, intr-un „circuit” Brasov – Transfagarasan – Sighisoara – Targu Mures, cu o Dacie break.
    Am ajuns la Canionul 7 scari si acolo am facut pt prima data in viata mea un traseu montan iar partea cea mai interesanta a fost ca ne-a insotit un catel pana la canion iar la un anumit punct, drumul era blocat de 2 vacute. Sotul meu si-a scapat telefonul in apa, am alunecat pe scari, insa mi-a ramas la suflet.
    Apoi, in drum spre Curtea de Arges, am avut un mic accident, iar la masina s-a defectat „putin” toba, ajungand in asa hal incat scotea un huruit groaznic. Nu am gasit niciun service deschis, am facut niste improvizatii si am strabatut Transfagarasanul cu un super zgomot de fundal ce rasuna si prin munti. La Bâlea, ne-am incalzit o conserva de fasole pe radiator, ne-am batut cu zapada (in iulie) si ne-am continuat drumul. Am innoptat la Sibiu (daca imi aduc aminte bine) si am cunoscut niste oameni extraordinari. Noi suntem moldoveni, din Iasi, suntem omenosi si noi, nu zic nu, insa transilvanenii ne-au uimit cu dorinta lor de a ajuta si a nu astepta nimic in schimb. Ca sa ne reparam toba, pana ajungeam la un service acasa, incercam sa facem rost de o bucata de tabla. 5 oameni s-au oferit sa ne ajute, unul din ei vrand sa ne dea o bucata de tabla de la pervazul geamului casei sale. Am rezolvat cumva si am ajuns la Sighisoara, fara sa ne planificam chiar la Festivalul Medieval. Mi s-a parut feeric, ne-am plimbat ca 2 proaspat indragostiti pe stradute, asistam la numere de magie, demonstratii de lupte medievale, a fost wow. Mi-am propus sa mai ajung, insa, din diverse motive nu am mai reusit.
    M-am cam intins, insa cred ca astea sunt momentele care ne raman cu adevarat in suflet. Romania noastra e frumoasa, insa compania pe care o ai in calatorie, face ca totul sa fie de neuitat. Am mai vazut Apusenii si mi-as dori sa ajung in zona Caras Severin – Portile de Fier si as putea zice ca mi-am bifat topul destinatiilor din Romania.
    Felicitari pt blog, l-am descoperit de curand si e extraordinar. Mult succes pe viitor si multumesc pt ocazia de a-mi aminti cu drag de momente frumoase din viata mea.

    • Vă mulțumesc foarte mult, doamna Cristina pentru relatarea și pățaniile dumneavoastră în zona Transilvaniei! Vă mai aștept pe la noi, poate ne și cunoaștem și povestim mai pe îndelete. Zona Caraș Severin – Porțile de Fier este mirific, am ajuns de 3 ori acolo și m-aș reîntoarce oricând. Vă las aici 2 link-uri cu articolele scrise de mine despre exact această zonă de care ați amintit: AICI și AICI. Vă mulțumesc pentru aprecieri! Toate bune vă doresc! Mult succes! 🙂

  16. Republica Ceha se poate mandri cu denumirea „Inima Europei”. Geografic vorbind se afla chiar in centrul continentului, la intersectia principalelor drumuri comerciale europene.
    Am petrecut 2 zile pline in Praga. Dupa vizite similare in Budapesta si Viena, am sa fac cateva comparatii. Din punct de vedere arhitectonic, Praga le depaseste cu mult. Gasesti aici o aglomeratie de monumente, strazi si stradute pe care nu am gasit-o la suratele ei estice. Nu poti vizita toate cele 4 zone importante in doua zile. Noi am reusit sa vedem cate ceva din fiecare, dar fara a le aprofunda.
    In prima zi am urcat la Castel dupa care am coborat in Mala Strana. De acolo am trecut podul Carol si am ajuns in piata orasului vechi. Podul Carol a fost si ramane principala legatura intre cele doua parti ale orasului, chiar si in zilele noastre. Este o oaza de liniste, pigmentata de turisti si artisti stradali. În schimb, berea lor celebra mi-a placut!
    Ne-am invartit prin zona cat am avut timp. A doua zi am fost in piata Venceslas si ne-am întors in orasul vechi. Am vizitat cartierul evreiesc si spre seara din nou piata centrala unde era deschis Targul de Craciun. Orasul este extraordinar, dar multimea de turisti din toate colturile lumii te doboara. Este un turism agresiv, cu sute de grupuri care misuna pe toate stradutele, in castel, peste tot. La ieșirea pe poarta sudica am vazut o coada de cateva sute de metri asteptand sa treaca de control. Nu stiu cand au putut ajunge in castel.
    Restaurantele din zonele centrale erau toate pline atat la pranz cat si seara. Nu gaseai un loc unde sa stai la o cafea. Piata centrala era plina de dimineata, iar sambata seara era de nedescris.
    Cea mai interesanta caracteristica a exteriorului este Ceasul Astronomic, care dateaza din 1410. Se afla in partea dreapta a principalului portal in stil gotic vechi. Aceasta minunata capodopera durabila are doua fete: calendarul, dedesubt, care se misca o data pe zi, de cate ori orologiul (de deasupra) marcheaza miezul noptii. Chiar in partea superioara se afla Procesiunea Apostolilor, instalata in sec. al XIX-lea. Privelistea din turn este un important obiectiv turistic. In fiecare zi, in fata Ceasului Astronomic se aduna mii de turisti, mai ales in jurul pranzului pentru a urmari spectacolul.
    Orasul in sine e foarte frumos, la fiecare colt gasesti ceva interesant. Recomand sa viziteze cine n-a fost, sunt multe de vazut…

  17. UPDATE 23 martie 2018 – Concurs Momondo.ro

    Premiul de popularitate se acordă participantei Cătălina Coman, pentru articolul „La munte în rochie de mireasă”

    Premiul pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii” îi revine Andreei Tomescu – https://mihaelaroxana.ro/2018/03/08/cheia-spre-libertate/#comment-2823

    Cele 5 vouchere de călătorie, în valoare de 50 euro fiecare, sunt câștigate de următorii comentatori:

    Natalia Stefanita – https://familiahaihui.ro/blog/cea-mai-frumoasa-amintire-din-calatoriile-mele/#comment-3800403727
    Lavinia Nita – https://berbececristian.wordpress.com/2018/03/09/inainte-de-cei-20-000-km/#comment-2315
    Muntean Bianca – http://florinacordos.ro/2018/03/04/unde-esti-tu-copilarie/#comment-72
    Ileana Crainic – http://ioanaspune.ro/2018/03/taina-din-barcelona.html#comment-36927
    dana el dreny – http://www.hai-cu-butterfly.com/aventura-adrenalina-zile-extreme-pe-inca-jungle-trail-peru/#comment-284

    Mulțumesc tuturor celor care ați comentat pe blogul meu, ați dat un like, share sau comment postării mele de pe Facebook! 🙂

    Au fost foarte mulți care au comentat pe blog-uri, noi am fost foarte mulți care am participat cu articole, de aceea țin să mulțumesc încă o dată vouă că existați și mă citiți zi de zi! Vă îmbrățișez! Felicitări câștigătorilor! 🙂

Write A Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pin It
error

Enjoy this blog? Please spread the word :)

error: Content is protected !!