Amintiri din viitor – 3 Destinații de Vis cu Christian Tour

Razele Soarelui blând al primăverii îmi mângâie suav fața și mâinile. Închid ochii și mă cufund mai bine în fotoliul confortabil, respir profund și mă relaxez. Savurez aceste clipe de liniște și relaxare. Iar gândul îmi zboară departe spre meleaguri exotice însorite și calde.

O voce îmi șoptește la ureche : ”Fă-ți repede bagajele, în 5 ore să fii gata de drum!”

• Dar de ce, plecăm undeva?

• ”Da, plecăm în vacanță cu Christian Tour”.

• Wow! Ce mă bucur! Cum de mi-ai ghicit gândul ?! Chiar la asta mă gândeam, să merg în vacanță cu cea mai renumită agenție de turism din România, Christian Tour. De 21 de ani ei sunt în fruntea turismului românesc! Dar, ia stai… cine ești TU de fapt ca să merg cu tine în vacanță?

• ”Nu contează cine sunt eu… ceea ce contează este ca TU să afli cine EȘTI și care e misiunea ta. Eu sunt aici ca să îți fiu Ghid.”

• Cum așa? Dar, tu ești ghid turistic?

• ”Nu, un altfel de ghid, dar să revenim la subiect. Alege-ți unul din cele 76 de circuite Christian Tour și să pornim la drum.”

• Nu-mi ajunge doar un circuit, vreau mai multe, cel puțin 3 !

• ”Bine, fie! Se poate și trei, dar hotărăște-te repede, fiindcă timpul trece! Gândește-te un pic, ce simți? Ești atrasă de vreun loc anume? Unde ți-ai dori să fii acum? ”

• Mereu m-am simțit atrasă de Iordania, dar și de Italia însă cel mai mult de Japonia. Nu știu de ce, e ciudat… parcă ceva mă cheamă să revin, deși nu am mai fost niciodată.

• ”Eu știu de ce, ai să-ți dai seama și singură. Așadar, să pornim. Să nu te sperii, eu voi fi lângă tine în călătoria aceasta. Doar am să te rog să îmi spui tot ce simți și tot ce vezi”.

Deodată, se aude un pocnet ciudat și simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Apoi, ca prin farmec văd în fața mea ruinele unui templu roman, cu coloane uriașe din piatră. Mă aflu pe vârful unei coline însorite, privesc în jur și observ alte ruine romane și încă șase coline, sunt în mijlocul unui oraș străvechi… oare să fie Roma ?! În apropiere văd o frumoasă moschee cu două turle rotunde imense, aurite și două minarete înalte.

Departe în zare apar nisipurile roșii ale unui deșert fierbinte. Înseamnă, că nu este Roma… toate casele orașului sunt ciudate, albe și cubice. În jurul meu un grup de turiști privesc curioși spre ruinele romane, în timp ce se aude vocea ghidului turistic:

• ”Bine ați venit, la Iordania Experience! Ne aflăm pe dealul Citadelei, una din principalele atracții ale capitalei Amman, iar în fața voastră se află Templul lui Hercule. Imediat vom coborî în oraș să luăm masa. Apoi vom vizita Biserica Bizantină, Palatul Omeyyad, Teatrul Roman și Muzeul de Arheologie”.

Coborâm de pe colină printre clădirile antice, ajungem pe străzile animate ale Ammanului și ne oprim să ne răcorim cu un fresh de portocale. Vânzătorul ne zâmbește amabil și ne îmbie cu încă un suc de trestie de zahăr. Minunat! Ajunși în sfârșit la renumitul restaurant Hashem ne delectăm cu gustoasele preparate din gastronomia iordaniană: humus, labneh, supă de linte, baba ganush, mansaf. Într-adevăr, delicioase!

În mod bizar, atât sucul de trestie, cât și aceste specialități arabe, îmi sunt familiare, ca și cum aș fi fost obișnuită o viață cu ele…

După o pauză bine meritată, ghidul turistic ne conduce, cale de o oră spre nord, la Jerash unde vizităm o cetate antică, Decapolis, cel mai bine conservat oraș roman. Admirăm Oval Plaza, Templul lui Zeus și catedrala din sec. al IV-lea, Sf. Teodor.

Aflată încă sub puternica impresie a templelor romane, îmi dau seama cu uimire că peisajul s-a schimbat brusc și mă aflu într-un loc pustiu, între munți de piatră care par a fi sculptați de mâna omului. Oare ce-o fi asta ?!

• ”Suntem în una dintre cele șapte noi minuni ale lumii, la celebra capitală a regatului Nabateenilor, Petra”- se aude vocea ghidului.

Fiind uimiți de puterea și măiestria acestei civilizații antice, turiștii admiră mulțimea de temple săpate în stâncă, tuneluri imense, biserici și altare mari dar și diferite clădiri publice. Încărcătura istorică a locului o simt prin toți porii. Am un sentiment ciudat, de parcă am mai pășit cândva pe aceste meleaguri ale Iordaniei.

La 105 km spre Sud, ne așteaptă cel mai mare și mai frumos deșert al Iordaniei.

Wadi Rum, supranumit de localnici Valea Lunii, oferă prilejul pentru o plimbare cu jeepul sau cu cămilele într-un pustiu cu nisipuri roșii și munți ciudați, ce seamănă cu peisajul selenar. Printre dune de nisip și stânci cu forme abstracte, seara în jurul focului la corturi, beduinii ne servesc cu un ceai plin de arome absolut minunat. În vastitatea deșertului noaptea, sub cerul plin de stele, atmosfera mirifică ne îndeamnă la visare… însă nu e timp de pierdut.

Odată încheiată aventura în deșert descoperim o altă latură surprinzătoare a Iordaniei. Stațiunile de la Marea Moartă ne așteaptă primitoare pentru plajă și relaxare pe malul mării unde clima este tot timpul blândă.

După peisajul absolut superb al Iordaniei, după atâtea ruine, munți, cămile, nisipuri,  soare, plajă, relaxare, parcă m-a cuprins pofta să mănânc o pizza fragedă și caldă…

Bate cineva la ușă și se aude o voce: ” Servizio in camera, la tua pizza è pronta!”

Intră un chelner tânăr, drăguț, serviabil și în timp ce îmi așează în palme o imensă tavă cu pizza fierbinte, eu îl întreb holbată ”Ce este aici, unde mă aflu?!” ”Perugia, signora! Madre mia”– se miră chelnerul și își face cruce ieșind speriat.

Mă dumiresc cu greu că mă aflu într-o cameră de hotel decorată în stil baroc, privesc uimită pe fereastră și observ clădirile renascentiste ale unui cochet oraș italian. Am strania senzație, că aceste clădiri le-am mai văzut de foarte multe ori. Jos în stradă, grupul meu de turiști îmi fac semne să mă grăbesc.

Înfulec din mers delicioasa pizza și când îi ajung din urmă pe turiștii mei, ghidul tocmai le  arată intrarea în Palatul dei Priori aflat în Piața Centrală a orașului.

Interiorul palatului este maiestuos și luxuriant potrivit unor principi italieni ce au trăit secole la rând acolo, începând cu anul 1275. Toți cu privirile pe sus și gurile căscate, turiștii admiră exaltați picturile și decorațiunile superbe ale palatului.

Văzând toate acestea, îmi par foarte familiare, mă simt ca la mine acasă. Într-o nișă a peretelui zăresc ceva, ce pare a fi un călugăr, care mă privește intens și îmi zâmbește, dar când să mă îndrept spre el, dispare dintr-o dată. Mă întorc spre ceilalți turiști care se îndreptau spre ieșire, însă nimeni nu a băgat de seamă.

Catedrala san Lorenzo, impresionantă și măreață își deschide porțile în fața noastră lăsând să se vadă un interior superb ca în povești. Atmosfera înălțătoare, picturile de o frumusețe rară, printre coloanele și arcadele cu broderie în piatră, ne taie respirația și ne lasă fără cuvinte multe minute în șir. Am aceeași senzație de parcă aș cunoaște bine acest loc. Ca din senin, sub balconul din dreapta mea la baza unei coloane apare iar călugărul și mă cheamă la el. Emoționată mă apropii încet și mă topesc sub privirea lui caldă și iubitoare. Îmi face semn să-l urmez printr-o ușă discretă și trecând prin ea simt o adiere ușoară și îmi dau seama că am ajuns în fața unei frumoase biserici albe pe o peluză de iarbă verde.

Călugărul intră pe poarta bisericii și privind spre mine mă îndeamnă să-l urmez. În interior nu mai e nimeni și căutându-l din priviri pe călugăr, îl zăresc în capăt la altar. Ajungând lângă el, pot vedea în jurul lui o aură strălucitoare. Îmi întinde un rozariu cu o cruce albă și îl întreb : ”Cine ești?” Zâmbind îmi arată o frescă pe perete unde îl pot vedea chiar pe el în mărime naturală! Sub pictură scrie cu litere de-o șchioapă: Sf. Francisc de Assisi. Călugărul se evaporă subit iar haina lui cade la podea cu un zgomot surd.

Simt că mi se înmoaie picioarele și înainte să ating pământul cineva mă prinde protector cu brațe puternice… Fac un efort să îmi revin și când mă dezmeticesc, văd la lumina zilei, că sunt îmbrăcată într-o rochie frumoasă medievală. Tânărul care m-a prins este un cavaler elegant cu o sabie lungă la șold, ce tocmai trecea pe acolo călare. Îi mulțumesc printr-o reverență și observ că mă aflu pe stradă, într-un alt oraș în care toată lumea poartă haine medievale și se plimbă călare sau cu trăsura.

Mă îndrept spre piața din fața mea, unde se petrece ceva ca o sărbătoare locală. Muzica și dansul îi animă pe oameni, în aer plutesc miresmele unor mâncăruri și băuturi tradiționale.

Îmi amintesc că țin în mâna dreaptă rozariul primit de la Sf. Francisc și când privesc mai bine în fața mea, ca prin farmec muzica și casele se schimbă și îmi dau seama că am revenit în prezent. Sărbătoarea pare a fi aceeași dar cu alți oameni. Veselia e în toi și culmea! Îi regăsesc pe turiștii din grupul meu! Ne așezăm la masă cu mare voioșie și gustăm nerăbdători din bucatele alese ce ni se pun pe tavă: pizza, spaghetti, carbonara, bolognese, dar și renumita supă ”baggiana”, însoțită de ”tigella”, iar la desert gelato cu salvie și zmeură sau cu ricotta, migdale și smochine… o nebunie totală! E un Mare Festival Medieval!

Este splendid! Tot orașul e plin de flori. Toate străzile au devenit un covor de petale, de toate culorile imaginabile. În centrul piațetei scrie pe un banner: ”Benvenuti a Spello!”.

Realizez că am sosit exact la timp pentru a prinde Festivalul medieval de la Spello.

Minunat! Acesta este Farmecul Umbriei. Petrecerea ține până dimineață…

Privesc încântată cum răsare soarele și în jurul meu ninge cu petale de flori roz. Sunt flori minunate de cireș!

Rochia de pe mine s-a schimbat într-o rochie japoneză și îmi dau seama că am sosit în Țara Soarelui Răsare, revenind la înfățișarea mea de odinioară ce o aveam cu secole în urmă. Pornesc pe aleea pavată din apropiere și ajung în fața grădinilor unui superb Palat japonez, unde ghidul nostru explică turiștilor că acesta este Palatul Imperial din Tokyo. Înconjurat de ziduri masive din piatră, Palatul și grădinile sunt amenajate în stilul tradițional japonez. Din nou trăiesc acea senzație ciudată, că am mai pășit prin aceste locuri într-o altă viață.

Ne delectăm privirile cu aceste frumuseți, apoi pornim în turul orașului Tokyo și vizităm Templul budist Asakusa Kannon, monumentul Meiji Jinja, bulevardul Omotesando, la final oprindu-ne la ultimul etaj al clădirii Tokyo Metropolitan Goverment. De aici, de la etajul 41 putem privi și admira panorama orașului până departe spre orizont. Acolo în zare se văd printre nori piscurile înalte ale Vulcanului Fuji, simbolul Japoniei. 

În drum spre vulcanul Fuji, ne oprim la faimosul complex Toshogu, cel mai bogat decorat sanctuar al Japoniei, construit în memoria Shogunului Tokugawa, inclus pe lista UNESCO.

Ajungem apoi la cascadele Kegonno-taki unde facem o plimbare pe malul lacului Chuzenji-ko de la poalele Muntelui Nantai, cunoscut drept ”Vulcanul Sacru din Nikko”.

Ajunși la Parcul National Fuji – Hakone -Izu urcăm cu telecabina în vârful muntelui Komagatake. Putem vedea de aici Muntele Fuji și lanțul munților Hakone pe partea stângă, Odawara, Yokohama și Insula Ohshimape pe dreapta, cu Lacul Ashinoko în spate.

Continuăm cu un tur al orașului Kyoto, cu opriri la Templul Kiyomizu-dera (Templul Apei Pure) după care facem o plimbare prin districtul Higashiyama. Vizităm apoi Templul Kinkaku-ji (Templul Pavilionului de Aur), care este fosta reședință a shogunului Ashikaga Yoshimitsu. Ghidul nostru ne invită la o plimbare prin pădurea de bambuși din zona Arashiyma din vestul orașului, renumită pentru peisajele unice. După plimbare ne îndreptăm către Templul Tenryu-ji (Templul Dragonului Ceresc) – de tradiție budistă ZEN construit in 1339 de către shogunul Ashikaga Takauji și încheiem excursia cu o plimbare agale prin cartierul Gion, renumitul cartier al gheișelor din Kyoto.

Deodată mă trezește același pocnet ciudat ca la început și vocea de la urechea mea îmi șoptește ușor : ”Acum poți deschide ochii !”

Simt că același soare blând îmi mângâie fața și mâinile. Încă nu îndrăznesc să deschid ochii, dar realizez că am avut un vis straniu și frumos despre un circuit cu Christian Tour.

Apoi privesc în jurul meu și în loc de Iordania, Italia sau Japonia văd cu uimire, că mă aflu în fotoliul confortabil din cabinetul psihologului meu.

• Ce se întâmplă doctore?! Am avut un vis ciudat! Eu am fost aici tot timpul ? Nu m-am mișcat deloc din acest fotoliu?

• Așa este, în ultimele cinci ore am avut o ședință de terapie prin regresie temporală. Ți-am indus o transă hipnotică la cererea ta și mi-ai povestit totul în timp real. Ți-ai dat seama de ce te simți atrasă de Iordania, Italia și Japonia?

• Da! Fiindcă am trăit în alte vieți prin acele locuri. Wow! Dar, vacanța aceasta… Eu chiar am crezut că totul este real! Mi-a plăcut atât de mult încât aș vrea să mai merg o dată…

În acest timp, ușa cabinetului se deschide și apare iubitul meu zâmbitor, cu un aer misterios:

• Gata ședința de terapie? Ați terminat? Fiindcă ne grăbim…

• Unde ne grăbim?

• Surpriză! Am un cadou de 8 Martie pentru tine! Plecăm în vacanță!

• Wow! Și bagajele?

• Stai liniștită, le-am făcut deja! Doar am avut 5 ore la dispoziție…

Și în acest moment, iubitul meu scoate din buzunar două bilete de avion pe care scrie Circuite Christian Tour – Iordania Experience, Italia – Farmecul Umbriei și Japonia– Țara Soarelui Răsare.

• Yuppiiiiii !!

Sar în sus de bucurie copleșită de surpriză și în același timp simt rozariul cu crucea albă în mâna mea dreaptă! Rămân șocată știind că l-am primit în vis de la Sf. Francisc din Assisi. Și totuși a fost real ?!

Simt cum îmi fuge pământul de sub picioare și înainte să ating podeaua cineva mă prinde protector cu brațe puternice…

Acest articol a fost scris pentru Proba 1, a competiției Spring SuperBlog 2018.

Mulțumesc cu recunoștință! La mulți ani de 8 Martie tuturor Femeilor ! 🙂

Surse: christiantour.ro, t2t.ro/iordania/, travelator.ro, imperatortravel.ro, wikipedia.com